casatoria in Egipt

 
Istorie  Egiptenii antici au fost prima civilizatie care a privit casatoria drept o relatie legala. Legile antice recunosteau institutia casatoriei, reglementand drepturile si obligatiile sotilor. De-a lungul timpului s-au descoperit multe contracte de casatorie datand din perioada faraonica, ele fiind inregistrate si atestate de trei oficiali. Legile antice confereau ambilor soti dreptul la divort si asigurau sotiilor un respect deosebit.
Inaintea casatoriei in Egiptul antic existau foarte multe ocazii in care tinerele si tinerii se puteau intalni: in temple, in cadrul unor sarbatori/festivitati, etc. De asemenea, exista obiceiul ca tinerele fete sa intampine oaspetii veniti in vizita la parintii lor. Si atunci, ca si acum, exista o perioada de logodna pentru ca viitorii miri sa se poata cunoaste mai bine. Viitorul sot si parintii sai mergeau la casa viitoarei mirese pentru a discuta cu capul familiei si a negocia plata unei dote si procurarea unui cadou pretios pentru mireasa (pietre pretioase sau aur). In ziua nuntii avea loc un banchet unde invitatii cantau, dansau si se ospatau din bucate. Apoi, cuplul proaspat casatorit era condus acasa si pe drum nuntasii aruncau cu grau verde ca simbol al fertilitatii.

Desi alterate de timp, multe din aceste traditii s-au pastrat pana astazi. Casatoria este pentru egipteni cel mai important eveniment al vietii si un model de protejare a credintelor religioase bazate pe sacralitatea familiei. Procedura crestina sau islamica este ca astazi cununia sa aiba loc la biserica ori la moschee. Petrecerea insa, pastreaza multe din traditiile nuntii antice cu muzica, dans, mancare si foarte multi invitati (numarul lor fiind un indicator al bunastarii familiilor mirilor).

Petitul & Logodna  Populatia Egiptului fiind majoritar musulmana, traditia casatoriei este mult influentata de practicile islamice, desi Egiptul este mai putin traditionalist decat majoritatea tarilor musulmane. Traditia musulmana interzice intalnirile si orice fel de interactiuni intre tinerii de sex opus inainte de casatorie. Cu toate acestea exista numeroase situatii in care barbatii si femeile egiptene au ocazia sa se cunoasca: la scoala/universitate, la locul de munca, la nunti si alte evenimente sociale unde participa ambele sexe. In asemenea imprejurari este posibil ca doi tineri sa se indragosteasca si sa doreasca casatoria. Dupa ce tanarul obtine acordul fetei, el va cere aprobarea familiei acesteia in cadrul unei vizite oficiale in care viitorul mire vine insotit de parintii sai. In mod traditional aceste mariaje sunt privite cu foarte multa reticenta de catre familii insa acestea isi vor da in final binecuvantarea daca vad ca tinerii sunt foarte hotarati sa-si uneasca destinele si daca amandoi au aceeasi educatie si statut social.
In afara casatoriilor din dragoste, majoritatea casatoriilor egiptene sunt aranjate intre familiile tinerilor, fara acordul acestora, un obicei aflat in schimbare astazi, desi nici in trecut nu punea probleme deoarece copiii erau casatoriti inca din perioada adolescentei inainte de a incepe sa cunoasca si alti tineri/tinere. Desi in Egipt este ilegala casatorirea fetelor care nu au implinit varsta de 15 ani, nu este iesita din comun logodna copiilor de 9 ani, in special in Egiptul de Sus.
Ideea impamantenita era aceea ca dragostea vine mai tarziu, dupa intemeierea familiei.

In cautarea unei perechi potrivite familiile solicita ajutorul rudelor si cunostintelor. In sudul Egiptului, baietii si fetele nu cresc impreuna motiv pentru care se apeleaza la serviciile unei femei batrane numita El-khatba care joaca rolul petitoarei din sat. In cazul in care nu se recurge la petitoare, cel mai probabil tanarul se va casatori cu o femeie din propria familie, mariajele intre veri fiind frecvente in aceasta parte a tarii.

Mariajul in Egipt e o legatura ce uneste nu doar doi tineri ci doua familii mari de aceea este atat de important consensul intre ele mai ales in zonele rurale unde tinerii insuratei traiesc in apropiere. Daca uniunea este agreata de parinti, tinerilor li se permite sa se intalneasca si sa socializeze. In situatia in care se plac, urmeaza cateva alte intalniri intre familii si se organizeaza petrecerea de logodna.
Dupa ce familia fetei isi va da acordul cu privire la mire, parintii celor doi incep discutiile si aranjamentele financiare. Tanarul trebuie sa ofere o suma de bani numita Mahr –folosita de familia fetei pentru mobilarea apartamentului unde vor trai insurateii, apartament aflat in responsabilitatea mirelui. In trecut, mirele trebuia sa cumpere casa insa datorita pretului crescut al acestora, astazi inchirierea reprezinta o alternativa acceptata.
Mirele trebuie sa plateasca miresei si un fel de dota (suma fixa mult mai mica decat Mahr), dar in cazul in care e vorba despre o casatorie intre rude aceasta dota nu mai este necesara. In afara dotei, mirele trebuie sa aduca viitoarei sotii bijuterii (Shabka) pe care i le va oferi cu ocazia logodnei.  
Logodna este adesea sarbatorita fie in cerc restrans fie mai larg (la restaurant) logodnica purtand o rochie de seara foarte bogata (asemanatoare celei de mireasa dar nu alba). Adesea logodnicii imbracati in costume de sarbatoare sunt vazuti in sesiuni foto/video in locuri renumite: pe poduri faimoase, in fata unor palate, in gradini sau parcuri, etc.
Viitoarea mireasa inchiriaza/cumpara o rochie cu crinolina, batuta in strasuri, paiete, etc iar paleta coloristica este infinita desi culorile clasice ale rochiei de logodna sunt roz si bleu.Tot cu ocazia logodnei, viitoarea mireasa va primi si o verigheta pe care o va purta pe mana dreapta.

Cununia Cununia propriu-zisa poate avea loc in alta zi decat nunta, uneori la diferenta mare de aceasta. Contractul de casatorie se semneaza la moschee de catre mire si familia miresei, cu membri ai ambelor familii prezenti ca martori. Traditional mireasa se afla intr-o camera separata unde i se va aduce contractul spre semnare insa astazi mireasa este si ea prezenta la ceremonie in aceeasi sala cu mirele si cele doua familii.
Ceremonia in sine urmeaza prcatica musulmana  incluzand citirea unor pasaje din Qu’ran si Kitbah.

Un contract de mariaj sandard include:
Moqaddam Sadak: suma oferita sotiei inaintea cununiei (considerata drept dota);
Moakhar Sadak: suma ce trebuie platita sotiei in caz de divort sau deces al sotului;
The ‘Esma: dreptul de a divorta;
The Qayma: lista cu mobilierul si bijuteriile care vor ramane sotiei in caz de divort si in cazul decesului sotului;
The Nafaqa: pensia alimentara pt copii.

Casatoria crestina difera de cea musulmana. Mirele trebuie sa ofere o locuinta insa nu este obligat la dota. Deasemenea, mobilarea casei intra in responsabilitatea ambelor familii, existand chiar o traditie (destul de flexibila astazi) care detaliaza obiectele de mobilier pe care le cumpara fiecare.
In timp ce casatoria crestina este un eveniment care implica o ceremonie religioasa la biserica, oficiata de preot, casatoria musulmana are loc intr-o locatie mai putin ceremonioasa, atasata moscheii, si este oficiata de un notar (Mazoun).
Casatoriile nu se oficiaza in timpul perioadelor de post (posturile de peste an-pt crestini si  perioada Ramadan-ului, pt musulmani).

In timp ce casatoria crestina exclude divortul, cea musulmana il reglementeaza. In caz de divort sotia primeste Moakhar Sadak, Nafaqa, Muta’a, mobila si bijuteriile conform contractului. Intr-un cuplu musulman sunt permise doar trei divorturi iar cei doi nu se pot intoarce unul la celalat decat dupa ce femeia se va fi casatorit si divortat de un alt barbat.

Henna party

Henna este o vopsea naturala provenita din planta lawsonia inermia ce creste in Nordul Africii, India si in alte zone ale Orientului Mijlociu. Frunzele plantei sunt uscate si macinate pana la obtinerea unei pudre de un rosu-maroniu, cu ajutorul careia se coloreaza parul, pielea si unghiile.

Mehndi sunt modele complicate realizate cu henna si folosite in decorarea mainilor si picioarelor miresei. Crearea acestor Mehndi se realiza dupa ritualuri ce adunau femeile (rudele de sex feminin dintr-o familie, prietenele) care se cunosteau mai bine si interactionau mai mult in timpul crearii modelelor henna (un gen de sezatoare).
In mod traditional mireasa nu avea voie sa faca munci casnice pana la disparitia modelelor henna de pe maini (cca 2sapt) . Se credea ca aceste modele pot schimba in bine destinul purtatoarei, prin simpla trasare pe mana a altor linii decat cele preexistente. Henna este un simbol al norocului in tari ca Turcia, Irak, Arabia Saudita.
Astazi miresele moderne au inlocuit mehndi cu desene elegante executate de manichiuriste prin  aplicarea unor straturi de culoare alb-argintie, glitter, cristale, pe degetele mainii drepte o data cu realizarea unui model floral romantic in care unghiile false reprezinta baza manichiurii. Aceste desene au un rol pur decorativ pentru a pune in valoare mana cu care mireasa isi va da acordul in cadrul ceremoniei.

De la Mehndi a pornit si traditia petrecerii Henna , care are loc cu o seara inaintea nuntii propriu-zise. Femeile se aduna in casa miresei unde petrec cu muzica si dans, cu sau fara realizarea modelelor henna. Acelasi lucru are loc in casa mirelui unde acesta va da o petrecere la care sunt invitati cunoscutii, rudele si prietenii de sex masculin.

Dupa momentul asezarii in kosha oaspetii sunt serviti cu un sirop de trandafiri,  precedat de o adevarata ceremonie a ospatarilor. Mirele si mireasa isi vor schimba verighetele de pe mana dreapta pe mana stanga, o reminescenta a practicii crestine urmata de toti egiptenii musulmani sau crestini.

Dansul este deschis de miri, carora li se alatura ulterior  si nuntasii. De obicei audienta este delectata de o dansatoare orientala, un cantaret sau un program de artisti, completat de DJ. Nuntasii vor dansa alaturi de noul cuplu iar mirele este din cand in cand ridicat in brate si aruncat in aer de prietenii sai.

Urmeaza taierea tortului miresei, practica importata din Occident. Tortul miresei, este folosit “ca moment” al nuntii el fiind taiat in prezenta nuntasilor, in cadrul unei ceremonii plina de fast, dar oferit ulterior numai familiei. Tortul miresei apare  intr-un colt special amenajat si are pentru nuntasi doar un rol decorativ.

Aruncarea buchetului este un alt episod “de import” cu foarte mult succes intre tinerele domnisoare care, in marea lor majoritate  sunt foarte dornice sa se aseze la casa lor.

In timpul nuntii se servesc numai bauturi racoritoare (foarte rar si cu titlu de exceptie bauturi alcoolice) iar momentul final al acestei ceremonii il constituie deschiderea bufetului/ servirea mesei (in restaurantele a la carte), care are loc in jurul orei 12.00-01.00 a.m Bufetul consta intr-o varietate de salate, fripturi, tocane si dulciuri. Felurile prefereate sunt chiftelele (kofta), kebab-ul, puiul pe gratar, pestele si orezul cu sofran desi lista poate tinde la infinit intrucat mancarea este unul din principalii factori care reflecta bogatia familiei mirilor.
Dupa ce oaspetii iau masa in sala (iar mirii intr-un separeu ), intr-o atmosfera linistita, nunta ia sfarsit (desi la anumite nunti ar mai putea exista o continuare a dansului).

Nuntile moderne urbane sunt afectate de obiceiuri importate in timp ce nuntile la tara au ramas traditionale.
La tara, dupa Zaffa, nunta are loc pe un teren viran intr-un cort arabesc (Sewan) decorat cu panze in modele specifice. Distractia este asigurata de dansatoare orientale, ori/si cantaret. Adseea femeile si barbatii sunt segregate in cadrul festivitatilor, mireasa acoperindu-si si ea fata cu valul. Bauturile si mancarea sunt servite direct nuntasilor, pe platouri uriase. Cel mai cunoscut si servit fel de mancare este Fattah –carne de miel cu orez si bucati crocante de paine inmuiate in tocana. In satele din Sudul Egiptului se mai pastreaza obiceiul lansarii focurilor de arma, in timpul nuntii, iar nuntasii nu se sfiesc sa consume renumita bere locala Stella.
Mirii parasesc nunta mai devreme dar oaspetii continua festivtatile. Cuplul isi petrece impreuna prima noapte la hotel ori in noul lor camin. In unele zone rurale se mai pastreaza traditia aratarii cearsafului ca dovada a puritatii miresei.

Indiferent de natura lor (rurala/urbana) nuntile egiptene reflecta imaginea a doua familii si reprezinta nu doar anuntarea unui mariaj intre doi tineri ci o declaratie a pozitiei economice a familiilor lor.

Asa cum plastic se exprima un tanar egiptean, “a lega nodul” nu este deloc usor in Egipt in conditiile economice actuale. Barbatii au foarte multe responsabilitati legate de pregatirea casatoriei si datorita imposibilitatii de a indeplini conditiile cerute de familia miresei, multi raman celibatari desi si doresc foarte mult intemeierea unei familii.