Geografie

Egiptul (Misr-in lb araba), oficial denumit Republica Araba Egipt, se afla in NE Africii si SV Asiei. Populatia tarii este estimata la 80 milioane locuitori din care 20 milioane numai in Cairo -capitala tarii. Alte orase importante sunt Alexandria (aprox. 6 milioane locuitori) Port Said, Suez, Damietta, Ismailia, Luxor, Aswan.
Vecinii Egiptului: Mediterana la nord, Israel si Marea Rosie la est, Sudan in sud, Libia in vest.
Suprafata tarii este de peste un milion kmp din care numai 6-7% sunt cultivabile, restul fiind desert. Egiptul e format din mai multe deserturi: Desertul de Vest (sau Desertul Libian), Desertul de Est (sau Desertul Arabic), Desertul Nubian (in Sud la granita cu Sudanul) si Peninsula Sinai.  
Desertul de Est e presarat cu oaze artificiale de o atractivitate mult redusa, comparativ cu oazele Desertului de Vest unde descoperirile arheologice de ultima ora continua sa surprinda specialistii. Peninsula Sinai, este o zona cu adevarat pustie (cu exceptia sudului transformat in zona turistica de exceptie ). Cu toate acestea peisajul devine interesant la confluenta dintre muntii golasi si dungati (in forma unor felii de halva cu ciocolata) si marea de un turcoaz  stralucitor.
Peninsula Sinai este cea mai inalta zona a Egiptului, atingand altitudinea de 2629 m la Muntele Ecaterina. Sinaiul este renumit si pentru conotatiile sale religioase, manastirea Sf Ecaterina si Muntele lui Moise (unde acesta a primit cele 10 porunci de la Dumnezeu) fiind locuri cunoscute de pelerinaj.   

Nilul este detinatorul recordului mondial de lungime (cca 6670 km) traversand 9 tari si dand nastere unei Delte de aprox 22.000 kmp la varsarea sa in Mediterana. In perioada socialismului arab, Nilul a fost din nou asociat unui record mondial: constructia celui mai mare lac de acumulare din lume - Lacul Nasser(cu o suprafata de cca 5250 kmp si un volum de 157kmcubi de apa).
Nilul patrunde in Egipt din Sudan si curge spre Nord, varsandu-se in Marea Mediterana, valea si delta sa fiind singurele zone fertile ale tarii.  In ideea crearii unui rezervor de apa suficient de mare pentru acoperirea necesitatilor de dezvoltare a unei zone atat de aride ca sudul, s-au construit marele baraj de la Aswan si Lacul Nasser care acopera vaste teritorii (550 km lungime si 35 km latime) din Egipt si Sudan.
Delta Nilului este considerata cea mai fertila zona a Egiptului, motiv pentru care intreaga activitate industriala si comerciala a tarii este concentrata in Nord. Din pacate, barajul de la Aswan a adus si dezavantaje: micsorarea debitului fluviului si in consecinta cantitati mult mai mici de aluviuni. In afara terenului mlastinos, in vecinatatea Deltei exista patru lacuri putin adanci si bogate in saruri.
Egiptul a fost intotdeauna impartit in doua zone, in sensul de curgere a Nilului si proximitatea fata de izvoarele sale. Astfel, vorbim despre: Egiptul de Sus (Upper Egypt) aflat in partea de sud a tarii si Egiptul de Jos (Lower Egypt) aflat in partea de nord. Vizualizand o harta a tarii, vom observa ca zona numita Egiptul de Sus este de fapt in partea inferioara a hartii iar Egiptul de Jos in partea superioara a hartii.

Clima: semi-desertica in Cairo, mediteraneeana in Nord, si desertica in Egiptul de Sus(Luxor, Aswan) cu temperaturi osciland intre 25 si 40 grade C pe tot cuprinsul tarii in perioada iunie-noiembrie si diferente mari intre Nord si Sud si intre zi si noapte in timpul iernii.

Economie

Asa cum metaforic se exprima Herodot acum 2 milenii, „Egiptul este un dar al Nilului”. Intr-adevar, fluviul a fost dintotdeauna sufletul economic al tarii, prin aluviunile aduse din periplul sau prin Africa. Fara Nil Egiptul ar fi doar un imens desert. Din pacate, constructia barajului de la Aswan a avut un impact negativ asupra  cantitatii aluviunilor pe care fluviul le depune prin revarsarile sale anuale marea majoritate a sedimentelor ramamand pe fundul lacului Nasser. In aceasta situatie Delta, aflata sub directa actiune a Marii Mediterane, a inceput sa sufere de eroziune accentuata. Acelasi fenomen, insa la scara mai mica, se petrece si de-a lungul fluviului. Cu toatea acestea, intreruperea „fertilizarii” naturale si salinitatea crescuta a solului au fost prevazute si asumate  in momentul proiectarii barajului  si se considera a fi contracarata de beneficiile impresionante aduse de aceasta constructie magistrala: agricultura intensiva pe mii de hectare si generarea a miliarde de kwh de electricitate.

Resurse Naturale: gaze naturale, petrol, minereuri de fier, fosfati, zinc, calcar, gips, azbest. Resursele majoritare de petrol sunt concentrate in Golful Suez si in Desertul de Vest in timp ce gazele naturale sunt exploatate in zona Deltei.  

Datorita activitatii economice si a schimburilor comerciale din Nord, cele mai importante porturi ale tarii sunt concentrate aici si deservesc vase comerciale (marfuri generale si tancuri petroliere) din intreaga lume. Porturile specializate in marfuri generale sunt Alexandria, Damietta, Port Said, Ain Sukhna (pentru transport containerizat) in timp ce Dekheila, Suez sunt specializate in incarcarea/descarcarea  produselor petroliere. De asemenea, canalul de Suez, care desparte Africa de Asia (peninsula Sinai) deschis traficului international este si el extrem de solicitat, aducand o contributie consistenta veniturilor tarii.

Populatie

Egiptul este cea mai populata tara din lumea araba cu aproape 80 milioane locuitori (din care 20 milioane concentrate in Cairo si peste 6 milioane in Alexandria), o  medie de varsta de aprox 24 ani si o rata a natalitatii de peste 3 copii/femeie. In afara oraselor mari, unde densitatea este una record, populatii reduse sunt centrate in oazele si locurile istorice. Guvernul egiptean depune eforturi de stramutare a populatiei din centrele mari si aglomerate in orase satelit ori asezari urbane si rurale smulse desertului prin planuri de irigare sustinuta.

Religia majoritara este musulmana (sunita) 90% si crestina 10% (din care copta este majoritara). Grupuri etnice prezente pe teritoriul tarii: egiptenii cu influente mediteraneene si arabe in nordul tarii si influente nubiene in sud, beduini in zonele desertice si in peninsula Sinai, berberi, greci, nubieni, armeni, francezi, italieni.
Limba vorbita: limba araba (oficial) insa in afara institutiilor publice se vorbeste araba in dialectul egiptean (mult simplificata fata de araba literara). Engleza si franceza sunt vorbite in orasele neturistice numai de persoanele cu educatie aleasa. In statiuni insa, toti comerciantii vorbesc limbi straine (engleza, franceza, italiana, germana, rusa).

Guvernare

Forma de guvernamant: republica
Ziua Nationala:  Ziua Revolutiei 23 iulie 1952
Constitutia tarii prevede existenta unui executiv puternic, autoritatea fiind investita in presedinte (ales pe o perioada de 6 ani) care numeste executivul. Mohamed Hosni Mubarak  a fost presedintele in exercitiu in perioada 1981-2011, fiind reales din 6 in 6 ani. 

In prezent Egiptul nu are presedinte si dupa revolutia din ianuarie 2011 puterea executiva a fost preluata de un Consiliu Militar. In urma alegerilor din luna noiembrie 2011 partidul politic majoritar in Parlamentul Egiptean este "Fratia Musulmana" partid oficial "tolerat" in perioada Mubarak . Membrii acestei formatiuni politice au fost mereu vanati in perioada dictaturii Mubarak ei fiind infatisati drept exemplu negativ de extremism si terorism religios. Acesta este si motivul pentru care executivul nu i-a considerat o opozitie viabila cu sustinere populara masiva (egiptenii considerandu-se musulmani moderati).

Organul legislativ al tarii este Adunarea Populara (Majlis al-Sha'b) formata din 444 membri alesi prin vot popular si 10 membri numiti de presedinte pe o perioada de 5 ani. Conform Constitutiei 50% din locurile in Parlament sunt alocate reprezentantilor muncitorilor si agricultorilor. Pe langa Adunare exista si un Consiliul Consultativ  (Majlis al-Shura)format din 264 membri din care 88 sunt numiti si 174 alesi pe o perioada de 6 ani. Shura are doar un rol consultativ. In teritorii autoritatea statala se exercita prin guvernatori si primari numiti de guvern si prin consiliile locale ale caror membri sunt alesi prin vot popular.

Sistemul juridic egiptean se bazeaza pe sistemul de drept islamic (in domeniul dreptului familiei) imbunatatit cu concepte juridice preluate din dreptul european (in special cel francez). Organul judecatoresc de maxima autoritate este Curtea Suprema de Justitie. In timpul guvernarii presedintelui Mubarak, instantele judecatoresti au demonstrat o independenta sporita iar procedura recursului /revizuirii a capatat mai multa atentie decat in trecut.

Sarbatori Nationale 

Craciunul Copt -7 Ianuarie
Pastele Ortodox –data fiind fixata de Biserica Crestina Ortodoxa Copta
Sham El Nessim – Ziua Primaverii: are loc in a doua zi de Paste conform calendarului crestin copt (ortodox)
Eliberarea Sinaiului - 25 Aprilie
1 Mai Ziua Muncii
Ziua Revolutiei - 23 Iulie
Ziua Victoriei – 6 Octombrie
Eid El-Adha  Sarbatoarea Sacrificiului – incepe imediat dupa perioada de Haj (pelerinaj) la Mecca si dureaza 4 zile
Eid El-Fetar –imediat dupa incheierea Ramadanului (luna postului la musulmani)

In Egipt cel mai utilizat calendar in activitatea economica este calendarul Gregorian, comun lumii occidentale. Pe langa acesta, in paralel, mai exista Calendarul Islamic folosit in general in activitatile religioase si calendarul Coptic utilizat atat de biserica Crestina cat si de agricultori - datorita exactitatii cu care acesta prevede fenomenele meteorologice ce se manifesta in Egipt cu ciclicitate.

Societate

Egiptul este o tara cu o cultura bogata ce se datoreaza unei magistrale impletiri a traditiilor ancestrale, faraonice, cu cele aduse de populatiile invadatoare.
Tocmai acest mix cultural confera populatiei egiptene un sarm aparte, o viziune filosofica mult mai larga asupra lumii in general, si atitudine mult mai deschisa comparativ cu alte popoare arabe.
Localnicii sunt firi primitoare si foarte comunicative, vorbareti si intotdeauna dornici sa iti vina in ajutor. O alta trasatura admirabila este spiritul civic dezvoltat considerat de altfel apanajul unui bun musulman. Incidentele stradale sunt adesea suprimate din fasa de cei din jur si intotdeauna cel aflat in nevoie gaseste ajutor imediat din partea oricarei persoane aflata in trecere.

Un alt aspect demn de mentionat in societatea egipteana este lipsa discriminarilor rasiale, adoptandu-se o atitudine degajata si naturala in relatiile interumane indiferent de culoarea pielii, aceasta fiind cel mai probabil rezultatul mileniilor de convietuire intre diversele populatii din nord si sud. De altfel, in antichitate, este binecunoscuta epoca faraonilor negri (nubienii) din Dinastia 25 care s-au succedat la tronul Egiptului intre anii 715-332 i.e.n.

Fie ei musulmani sau crestini, egiptenii sunt persoane de o religiozitate moderata desi principiile religioase care le guverneaza viata sunt evidente. Interesanta este si traditionala convietuire intre cele doua religii (crestina si musulmana), respectul reciproc si celebrarea tuturor sarbatorilor religioase importante atat crestine cat si islamice (Ramadan, Eid, Craciun, Paste). Cel putin aceasta a fost imaginea cultivata in timpul dictaturii Mubarak si intarita de aparenta lipsa de conflicte (biserici si moschei construite pe aceeasi strada sau chiar in aceeasi cladire, sarbatori crestine oficiate cu zile libere, etc). Discutiile publice aprinse pe teme religioase si orice instigare impotriva celeilalte religii erau oficial pedepsite. Cu toate acestea au existat foarte multe voci din partea crestinilor egipteni care -desi o minoritate considerabila (12 milioane)- aveau numeroase nemultumiri si acuzau tratamente discriminatorii in multe domenii. Relatiile crestini-musulmani s-au deteriorat in ultimii 10 ani -afirmau crestinii- iar autoritatile egiptene din perioada Mubarak au preferat sa adopte "politica strutului" fiind probabil presionate si de miscarile fundamentaliste ilegale care turnau din cand in cand "gaz pe foc". Acesta este principalul motiv pentru care majoritatea crestinilor copti au iesit sa demonstreze in Tahrir in timpul revolutiei egiptene. Din nefericire, optimismul lor a fost profund lovit de scrutinul din noiembrie 2011 in urma caruia noul Parlament Egiptean aduna intr-o majoritate zdrobitoare reprezentantii miscarilor islamiste. Singura speranta pentru o alegere corecta ar fi noile alegeri prezidentiale si parlamentare peste 6 luni. Fratia Musulmana, formatiunea politica majoritara in Parlamentul Egiptean, promitea moderatie, prosperitate, democratie, libertati dupa modelul Turciei si exista certitudinea ca, cel putin intr-o prima perioada, isi vor tine promisiunea.

Majoritatea egiptenilor sunt musulmani si nu beau alcool dar nici nu obiecteaza la consumul de bauturi alcoolice al altor persoane . De asemenea, nu se mananca porc si sunt putine restaurante care ofera preparate din porc, insa acesta nu poate fi considerat un impediment atat timp cat mancarurile egiptene sunt extrem de savuroase. De remarcat este faptul ca desi tara musulmana, Egiptul ofera posibilitatea achizitionarii acestor produse (alcool si porc) din magazine specializate.  

In luna Ramadanului musulmanii tin post (de dimineata pana la apusul soarelui nu mananca, nu beau nici macar apa, nu fumeaza). Acesta este considerat un moment important in an cand toti credinciosii devin mult mai uniti in abstinenta si mai generosi fata de cei defavorizati de soarta. Rostul postului este cel de purificare fizica dar mai ales spirituala nu doar prin simpla abtinere de la lucrurile „lumesti” ci si prin intelegerea nevoilor celor saraci, care in acest colt al lumii, vitregit de natura, nu isi pot permite nici macar luxul de a bea apa. Ramadanul este luna operelor de binefacere, luna iertarii si a iubirii aproapelui.
Crestini copti (ortodocsii egipteni), sarbatoresc Craciunul in data de 7 ianuarie si Pastele impreuna cu toata lumea ortodoxa. Aceste sarbatori religioase sunt precedate de perioade de post identice cu cele ortodoxe romanesti (o dieta exclusiv vegetariana, fara produse de origine animala). De altfel, crestinii arabi isi revendica titlul de inventatori al celebrului „fallafel” (chiftele prajite din pasta de fasole asezonata cu usturoi si alte mirodenii) pentru perioadele de post,  ca alternativa la chiftelele clasice din carne.
 
In Egipt nu exista foarte multe restrictii privind femeia, ca in alte tari musulmane. Aici femeile, sunt implicate in activitatea economica si chiar politica, au propriile lor afaceri, conduc autoturisme, sunt educate si relativ independente. Cu toate acestea statutul lor in cadrul familiei poate fi considerat mult mai avantajos decat al „omoloagelor” lor europene, ele fiind menajate, adesea rasfatate de parinti si ulterior de soti si copii.
Egiptul,ca tara deschisa turismului mondial este o casa a diversitatii si din punct de vedere vestimentar aici intalnindu-se o varietate de stiluri de la tinuta europeana la cea specifica Arabiei Saudite (hijab si abeyya). Este interesant de mentionat faptul ca in anii 60-70 populatia feminina adoptase imbracamintea mini si coafura care la acea vreme „facea furori” in Europa. Marturie a acelei perioade sunt  filmele egiptene vechi si desigur albumele foto ale fiecarei familii. Dupa razboaiele cu Israelul, Egiptul a fost aruncat intr-o cumplita perioada de criza, iar lipsa alimentelor si imposibilitatea acoperirii nevoilor de baza ale populatiei au reprezentat pietre de incercare pentru guverne. Aceasta situatie, alaturi de alte considerente de natura politica, a constituit motorul miscarilor fundamentaliste islamice fiind un bun prilej de intoarcere la religie, marcand un punct de cotitura si in „moda stradala” a tarii. Conform Qu’ran-ului femeia trebuie sa-si acopere trupul, parul, gatul, bratele pentru a demonstra modestie si a parea neatractiva strainilor. Extremele (acoperirea chipului, purtarea manusilor) fiind recomandate numai in cazul unor „frumuseti rapitoare” care ar putea sa aduca mai mult necazuri decat avantaje femeii inzestrate cu asemenea daruri.
Vestimentatia femeii egiptene difera astazi in functie de preferinte, standarde si influentele externe (moderna, traditionala  galabie sau de import abeya–rochie tipica zonei Golfului si Arabiei Saudite). Astfel, majoritatea egiptencelor isi acopera parul cu esarfe in culori asortate vestimentatiei, infasurate in jurul capului intr-o multitudine de stiluri  punand in valoare chipul purtatoarei. Aceasta atitudine (de acoperire) este izvorata din convingere religioasa si mai putin din constrangere, asa cum se sugereaza adesea. Un alt motiv, des intalnit in cazul femeilor de cariera este descurajarea avansurilor barbatilor cu care acestea vin in contact pe linie profesionala.
Demn de mentionat este si faptul ca acoperirea completa a fetei (niqab-ul) si purtarea manusilor indiferent de anotimp  nu este considerata o practica locala ci un import de traditie apartinand celor din zona Golfului Persic (EAU si Arabia Saudita).

Bogata literatura egipteana constituie un element cultural important in viata tarii si in lumea araba in general. Romancierii si poetii egipteni sunt printre primii din Orient care au dezvoltat diverse forme si stiluri atat de imitate ulterior. Astfel, romancierul egiptean Naguib Mahfuz este primul scriitor arab laureat al premiului Nobel pentru literatura. Un alt domeniu colateral in care egiptenii sunt renumiti in intregul Orient este lumea showbiz: muzica, filme, showuri de televiziune. Amr Diab (muzica), Mohamed Mounir(muzica), Hakeem(muzica), Omar Sharif(film), Adel Emam(ultimul sau film premiat la Paris „Cladirea iacobiana”) sunt doar cateva nume de artisti egipteni care si-au gasit consacrarea nu doar in lumea araba ci pe intreg mapamondul. Daca piata muzicii orientale este dominata deopotriva de artistii libanezi si egipteni, lumea filmului arab pare a fi monopolizata de productiile egiptene care ruleaza in tot Orientul Mijlociu atat in cinematografe cat si pe micile ecrane. Din acest punct de vedere Egiptul este considerat Hollywood-ul Orientului.

Cel mai popular sport in Egipt este fotbalul. Intre numeroasele echipe locale cele mai importante sunt Zammalek si El Ahly iar luptele intr ecele doua pentru titlul de campiona nationala amintesc de meciurile Dinamo-Steaua din campionatul romanesc.
Echipa nationala de fotbal a Egiptului este si campioana Africii iar cele doua cluburi mai sus amintite sunt foarte bine cotate pe acest continent participand la meciurile Cupei campionilor africani. In plus, multi fotbalisti egipteni de valoare joaca deja pentru cluburi europene.

Istoria Egiptului

Egiptul este unul din leaganele civilizatiei. Cele mai vechi urme ale activitatii umane s-au descoperit aici si dateaza de acum 700.000 ani. Egiptul si anticul Canaan par sa fi servit drept punti de legatura pentru valuri succesive de humanoizi: homo erectus, homo habilis, homo neanderthalensis si homo sapiens, care au migrat din Africa catre Mesopotamia si Europa. Anticii egipteni foloseau pictograme fonetice pe care sustineau ca le-au invatat de la insusi zeul Toth. Denumirea de hieroglife este denumirea atribuita acestei scrieri de catre grecii antici. De-a lungul timpului scrierea a evoluat de la simple reprezentari ale obiectelor, la forme stilizate care reprezentau atat obiecte cat si sunete pana la un alfabet fonetic apropiat de cele actuale.
Egiptul antic atinsese un nivel de cunoastere extrem de elevat in diverse domenii precum arta, medicina, astronomie, literatura.
Istoria unica a Egiptului si monumentele impunatoare care stau marturie acesteia i-a ajutat pe locuitori sa-si pastreze identitatea si constiinta nationala in timpul ocupatiilor arabe, mameluce, otomane. Egiptenii sunt mandri de mostenirea lor faraonica  si insusi cuvantul Misr ( Egipt -in limba araba) are, conotatia originala de „civilizatie”, „metropola”.

Descoperirile arheologice indica prezenta triburilor primitive de-a lungul Nilului cu mult inaintea istoriei faraonice, agricultura organizata aparand in jurul anului 6000 i.e.n.

Istoria Egiptului partea I  (i.e.n)
Istoria Egiptului partea II (e.n)

 all rights reserved © egiptul prin ochii nostri