Vopsirea oualelor- traditii, obiceiuri
In Egipt
De mai bine de 4500 ani, egiptenii celebreaza una din cele mai vechi sarbatori locale, numita Sham El Nesseim (Sarbatoarea Primaverii). Sezonul recoltelor in anticul Egipt se numea „Shamo” de unde si denumirea actuala de Sham el Nessiem tradusa drept Sarbatoarea Primaverii.
Din insemnarile lui Plutarh aflam astfel ca vechii egipteni aduceau zeilor ofrande de peste sarat, salata verde si ceapa. Aceleasi alimente se gasesc si astazi pe mesele familiilor egiptene ca o traditie culinara specifica acestei sarbatori.
Salata verde (laptuca) si „malana” (planta cruda de humus) sunt plante verzi ce simbolizeaza speranta sosirii primaverii. Ouale colorate, simbolizeaza invierea, reinnoirea vietii. Pana in prezent egiptenii inca obisnuiesc sa coloreze oua de Sham El Nesseim si se crede ca vechii egipteni sunt primii care au traditionalizat aceasta practica.
Sham El Nessim se sarbatoreste mereu in a doua zi a Pastelui ortodox, prin mese in aer liber (picnic) bogate in oua rosii, cruditati (laptuca, malana, ceapa verde), peste uscat, sarat ori afumat.
in Romania
In cultura romaneasca oul a inspirat numeroase legende si basme, reprezentand creatia insasi. Oul vazut ca un simbol primordial, samanta vietii, a fost intotdeauna un punct de atractie pentru artisti. Constantin Brancusi considera oul “Obiectul perfect”. In folclor se cunosc mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul Invierii Domnului. Unii spun ca atunci cand Isus a fost batut cu pietre acestea atingandu-se de el se transformau in oua rosii. O alta legenda afirma ca dupa ce Isus a fost rastignit, carturarii saducei si rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul din ei a zis: “Cand va invia cocosul pe care il mancam si ouale fierte vor deveni rosii atunci va invia si Isus”. Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi. Cea mai raspandita legenda relateaza ca Maica Domnului care venise sa-si planga fiul rastignit a pus un cos cu oua langa cruce si acelea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Isus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit , a spus celor de fata: “De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducerea aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi”.
In prezent, in traditia populara romaneasca, ouale de Pasti devin un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei, protejand animalele din gospodarie. Potrivit obiceiului stravechi, oul este vopsit si incondeiat in zilele de joi si sambata din Saptamana Mare, indeletnicirea inrosirii oualor fiind rezervata aproape in exclusivitate femeilor. Incondeierea oualelor a devenit de-a lungul timpului o arta dusa la perfectiune in Bucovina, unde mestesugul a fost transmis din generatie in generatie, de la mama la fiica. Pentru unele femei aceasta traditie s-a transformat in meserie.
Culorile folosite la imbodobirea oualelor nu sunt intamplatoare. Albul simbolizeaza cerul, galbenul este soarele, rosul inseamna viata, verde inseamna renastere, speranta, albastru cer, sanatate iar negrul pamantul. In trecut ouale se vopseau in culori vegetale preparate dupa retete stravechi. Astfel, rosu se obtinea din coaja, frunze si flori de mar dulce, roiba, flori de sovarf, coaja de macies, albastrul din viorele, verde din frunze de nuc, coaja de arin, coaja si mugur de mar paduret ori floarea-soarelui, galben din coji de ceapa, coaja de lemnul cainelui, coaja de malin si negru din coaja verde a nucilor, coaja si fructe de arin.
Aceasta traditie presupune multa rabdare si mult talent. Modelele sunt de asemenea transmise din generatie in generatie, fiecare motiv variind in functie de zona, sat , autor, etc. Cele mai vechi motive sunt: cerul instelat, viermele, pieptanele, ciresica, creasta curcanului, trifoiasul, soarele, potcoava , desagii popii, crucea pascala insa lista tuturor motivelor folosite in decorare este mult mai lunga. Astfel, se intalnesc motive animale (albina, broasca, sarpele, mielul), vegetale(frunza bradului, garoafa, spicul graului), casnice(grebla, lopata, fierul plugului), religioase(crucea, manastirea, steaua). Nici liniile trasate vertical ori orizontal ca parte integranta a modelului nu sunt lipsite de semnificatii: linia dreapta verticala simbolizeaza viata iar cea orizontala moartea, linia dubla dreapta simbolizeaza eternitatea iar cea cu dreptunghiuri gandirea si cunoasterea in timp ce linia usor ondulata reprezinta apa, purificarea.
Ouale incondeiate nu sunt doar o traditie romaneasca, indeletniciri asemantoare regasindu-se si in alte tari crestine precum Bulgaria, Ucraina, Ungaria. Ceea ce difera insa este cromatica si simbolistica decorarii.
Procedeul incondeierii
Incondeierea se face folosind instrumente speciale, traditionale, ceara si vopsea. Oul alb, golit de continut cu ajutorul unei seringi, se decoreaza cu ceara pe spatiile care urmeaza sa ramana albe. Se scufunda oul in vopsea galbena, se scoate, se usuca si se aplica ceara pe spatiile care vor ramane in final galbene. Apoi oul se va scufunda in vopsea rosie. Procedeul se repeta in functie de numarul de culori, pornindu-se de la culorile mai deschise catre cele mai intense. Dupa ce este introdus in ultima culoare, oul se lasa mai mult timp pentru a se usca, apoi deasupra focului se topeste ceara si se lustruieste. In final oul se acopera cu un strat de lac, care ii va da stralucire si ii va proteja decoratiunile.
„Daca lasam privirea sa zaboveasca asupra unui ou incondeiat, el ne transmite bucurie, uimire, smerenie, impacare, pentru ca in ornamentatia lui, de fapt, se opereaza cu simboluri. (soare, luna, cruce, etc.), cu modele din natura (plante, animale, obiecte casnice) si cu modele de tesaturi populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre care intra in rezonanta cu sufletul nostru.”