Semnificatii religioase 
Ramadan este a noua luna a calendarului islamic, perioada in care Quranul a fost revelat lui Mohamed prin intermediul ingerului Gabriel. In aceasta luna toti musulmanii adulti trebuie sa tina post de la rasaritul si pana la apusul soarelui.
Ca in cazul tuturor lunilor islamice (bazate pe calendarul lunar), Ramadanul incepe exact in seara cand apare luna noua. Desi echipamentele avansate de astazi permit calcularea cu exactitate a datei aparitiei, multe tari musulmane prefera inca vechea traditie de observare a lunii pe cer. Daca Luna Noua este observabila in a 29-a zi a Shabaan-ului, atunci a doua zi incepe Ramadan-ul. In caz contrar, atunci Shabaan (luna calendaristica dinaintea Ramadan-ului) va avea 30 de zile iar Ramadan-ul incepe imediat dupa.
Observarea lunii a fost mereu un eveniment important. In Cairo secolelor 7-10 e.n judecatorul suprem se folosea de dealurile Moqattam pentru observatii iar mai tarziu a fost construit chiar si un observator pe aceleasi inaltimi, in scopul de a determina exact fazele lunii si momentele care marcheaza inceputul si sfarsitul Ramadan-ului.
Ramadanul este o luna cu totul speciala pentru musulmani, o perioada de contemplare, meditatie si devotiune religioasa. Musulmanii nu au voie sa manance, sa bea (nici macar apa), sa fumeze, sa aiba relatii intime (ori alte activitati considerate impure) pana la apusul soarelui. Pregatirea musulmanilor pentru post (unicul din an, care are loc in perioada Ramadanului) incepe din copilarie/pubertate cu cresterea graduala a perioadei de abstinenta de la cateva ore, la intreaga zi.
La sfarsitul zilei, postul e intrerupt de Iftar (Eftar-in trad Mic Dejun care si in limba engleza tradus mot-a-mot inseamna Pauza de Post –Break Fast ). Dupa Iftar musulmanii obisnuiesc sa iasa in localuri, cafenele, sa-si viziteze rudele sau prietenii.
Primii zori aduc insa cu ei reluarea postului.
Obligativitatea postului este clar exprimata in Quran (Sura II a Vacii, 184) iar traditiile legate de profetul Mohamed vorbesc despre post ca fiind unul din cei 5 stalpi ai Islamului “Orice fapta a fiilor lui Adam le revine lor cu exceptia postului care Imi apartine si pe care Eu il voi recompensa” (Hadith –confirmat de Muslim, Abu Dawud, Nasa'i, Tirmidhi and Ibn Majah ).
Toata rasplata spirituala pe care o obtine cel care tine post poate fi distrusa de minciuna, irascibilitate, gesturi furioase ori violente, tradare, zgarcenie, adica toate actiunile negative menite a dezechilibra pacea atat de necesara in relatia cu Divinitatea.
Ca perioada destinata purificarii spirituale, intoarcerii la Dumnezeu si practicarii sacrificiului de sine, Ramadan-ul reprezinta mult mai mult decat abtinerea de la mancare si bautura. In aceasta luna postul trebuie completat de o simpatie crescuta fata de cei saraci si numeroase opere de caritate pentru cei defavorizati.
In timpul Ramadanului unii musulmani merg la moschee Masjid (Mosque) si petrec ore intregi rugandu-se, participand la rugaciuni speciale Taraweeh si citind din Quran. De altfel, in aceasta perioada musulmanii au obligatia de a citi Quranul, pe capitole, astfel incat sa il fi terminat de lecturat/studiat pana la sfarsitul lunii.
Una din noptile ultimelor 10 zile ale Ramadan-ului, din ziua 21-in ziua 29 (nu se cunoaste data exacta dar multi presupun a fi 27) reprezinta cea mai importanta zi a anului si poarta numele de Laylat-al-Qadr. Se crede ca aceasta este noaptea in care profetul Islamului, Mohamed, a avut prima sa revelatie a Quran-ului si orice rugaciune ori fapta buna savarsite de musulmani in aceasta zi este recompensata de o mie de ori.
Prima zi a lunii urmatoare Ramadan-ului (luna Shawwal) marcheaza inceputul unei sarbatori de trei zile Eid Al Fitr in care au loc vizite si schimburi de cadouri intre rude si prieteni (asemanator Craciunului crestin).
Traditiile egiptene de Ramadan
Multe din traditiile egiptene legate de Ramadan si-au pierdut radacinile in negura timpului, atribuindu-li-se origini diferite de la celebrari faraonice, la sarbatori crestin-copte si chiar pure intamplari din perioada ocupatiei arabe.
In timpul perioadei fatimizilor, moscheile erau mereu curatate si renovate in preajma Ramadan-ului iar strazile erau decorate cu lumini si diverse decoratiuni (ghirlande) ulterior inspectate de conducatorii orasului. Obiceiul curatarii caselor si a decorarii strazilor s-a pastrat pana astazi singura diferenta fiind materialele si modelele (in functie de standardele locuitorilor). In multe zone se pastreaza stilul decorarii stradutelor cu ghirlande din fasii/franjuri de hartie sau plastic, puternic colorate/metalizate in timp ce in altele locuitorii se rezuma la ghirlande de beculete, si fanous (felinare specifice).
La inceputul lunii Califul calarea intr-o procesiune in jurul orasului Cairo, imbracat in haine albe cusute cu fir de aur. In fata lui marsaluiau 5000 soldati iar calaretii veneau in spatele. Si atunci, ca si astazi, multi prizonieri /condamnati erau eliberati de Ramadan. In luna Ramadan-ului Califul Fatimid si moscheile mari ofereau micul dejun (Iftar-ul) si dejun-ul (Sohor) gratuit tuturor, indiferent de statut-ul social. In sec 13 e.n bucatariile sultanilor mameluci pregateau mancare pentru saraci. Servitorii carau apoi tavi generoase de mancare prin oras.. Obiceiul s-a pastrat, mese de Iftar fiind servite in jurul moscheilor (multe din alimente fiind oferite de cei bogati).
Ramadan-ul este incomplet fara felinarele traditionale (fanous-singular, fawanis-plural) confectionate din tabla si sticla colorata. Exista mai multe teorii legate de originile acestui obicei tipic egiptean raspandit si in celelalte tari musulmane.
Potrivit unor cercetatori acest fanous ar fi o extensie a tortelor folosite in festivalurile antice din Egiptului faraonic, pentru celebrarea inaltarii stelei Sirius. Timp de cinci zile egiptenii antici sarbatoreau pe rand pe Osiris, Horus, Isis, Seth si Nephtys (un zeu pe zi), luminand strazile cu torte. Alti istorici (de ex istoricul egiptean Al-Maqrizi) sustin ca felinarele Fawanis sunt o varianta dezvoltata a lumanarilor de Craciun folosite de crestinii copti aceasta explicand si terminologia de „fanous” care provine din lb greaca demotica (phanos) si desemneaza lumanare din ceara.
Alte surse sugereaza ca traditia fanous-ului ar fi inceput in perioada lui Salladin (1174-1193 AD), desi cea mai cunoscuta teorie a originilor acestui felinar plaseaza obiceiul putin mai devreme, atunci cand liderul Fatimid Al-Muizz li-Din Allah a intrat in Egipt pe 15al Ramadan-ului in anul 969 AD, iar egiptenii l-au intampinat cu lampase si torte.
Inca din perioada Fatimizilor, strazile Egiptului erau decorate de Ramadan cu aceste felinare care faceau parte din sarbatoarea propriu-zisa fiind folosite la iluminarea procesiunii care urmarea luna si anunta inceputul si sfarsitul postului in fiecare zi.
In sec 15 guvernatorul orasului Cairo poruncea ca toti locuitorii sa aiba un fanous in fata casei. Astazi, fawanes electrice atarna pe strazi si in casele egiptenilor iar copiii primesc felinare speciale cu jocuri de lumini si melodii traditionale
Cele mai folosite formule traditionale de felicitare cu ocazia Ramadanului sunt „Ramadan Kareem”(Ramadan generos) ori „Ramadan Moubarak” (Ramadan Fericit).
Postul este intrerupt de chemarea muezinului pentru rugaciunea Maghrib. O particularitate a Ramadanului in Cairo este si „Tunul Iftarului” care si astazi trage la ora rugaciunii Maghrib anuntand prima masa a zilei. Originea acestui obicei pare greu de localizat pe axa timpului si informatiile sunt destul de ambigue. Se povesteste ca unul din viceregi a primit in dar un tun si le-a poruncit celor de la Curte sa il incerce. Era la asfintit, in prima zi a Ramadan-ului, cand tunul bubui pentru prima data iar oamenii luara aceasta drept semn al inceperii Iftar-ului. A doua zi multi demnitari se adunara in jurul casei viceregelui prezentandu-si multumirile pentru frumoasa surpriza din ziua precedenta. Atunci viceregele a decis ca tunul sa traga in fiecare zi la asfintit pe toata perioada Ramadan-ului. De atunci tunul continua sa functioneze in Ramadan, anuntand rugaciunea Maghrib si Iftar-ul. Norocosii vizitatori aflati la acea ora in zona Citadelei din Vechiul Cairo pot sa il auda si totodata sa contemple stradutele aproape pustii la ora mesei ori forfota din corturile amenajate pentru sarmani, unde oricine poate avea parte de o masa calda, gratuita.
Profetul Mohamed intrerupea postul cu cateva curmale inmuiate in lapte, apoi se ruga (rugaciunea Maghrib) si se intorcea sa-si continue Iftar-ul. "Iftar"-ul incepe mai devreme in Orient decat in Europa si ora difera de la o tara la alta in functie de rasaritul si apusul soarelui. In Egipt , Iftarul incepe in jurul orei 18.30 si se decaleaza cu ½ min pe zi .
Masa de Iftar este deschisa de egipteni cu un suc dulce de caise ("Kammar eldeen"-link) , ori "khushaf"(constand in curmale inmuiate in apa cu zahar ori suc de caise). Dupa suc urmeaza supa, apoi friptura, orezul si salatele. Varietatea meniului este data de numarul de persoane prezente, de existenta unor oaspeti la masa si de situatia financiara a gazdelor, etc. Masa este intotdeauna acompaniata de diverse sortimente de bauturi racoritoare si la final de dulciuri orientale traditionale (din care cele mai consumate in aceasta perioada sunt Ataif/qataif –miniclatite umplute cu dulceata si prajite in ulei, Konafa simpla ori cu crema si Zalabiah („dulciurile judecatorului”-mici sfere din aluat prajite si insiropate).
Pentru ca aceasta perioada este atat de importanta in strangerea relatiilor de familie iar egiptenii isi petrec serile in compania rudelor ori prietenilor, posturile de televiziune se intrec in a oferi programe speciale.
Dupa Iftar, locul preferat de intalnire al prietenilor sunt cafenelele si ele supraaglomerate, deschise toata noaptea. In general viata de noapte in Egipt (de la cafenele la pravalii, magazine si mall-uri) este foarte activa in perioada Ramadan-ului, fiind organizate multe concursuri, jocuri si festivitati.
Cand se apropie dimineata, "Messaharati" (persoane care anunta apropierea zorilor) obisnuiesc sa se plimbe pe strazi inainte de rasaritul soarelui sa bata din mici tobe si sa cante amintind credinciosilor musulmani ca e timpul Sohour-ului (a doua masa a zilei si ultima inainte de reluarea postului). Traditia a inceput in Bagdad in sec 8 e.n dar s-a extins in majoritatea tarilor musulmane. "Messaharati" folosesc tobe si striga chiar persoanele pe nume, una din cele mai cunoscute formule fiind „Trezeste-te adormitule, trezeste-te si il cinsteste pe Dumnezeu!”. Ei inca mai pot fi vazuti/auziti in orasele si satele egiptene.
Sohour –ul este ultima masa a musulmanului inaintea unei noi zile de post. Un sohour tipic egiptean include "foul" (mancare de fasole boabe) ori linte, iaurt, branzeturi, legume ori salata, paine si desert, multe bauturi racoritoare preferabil putin indulcite intr-un cuvant o masa echilibrata, necondimentata care sa pregateasca organismul pentru o noua zi de post. Sohor-ul strebuie sa se incheie inaintea strigarii muezinului pentru rugaciunea Fegr (aceasta rugaciune marcand inceputul unei noi zile de post).
Alte articole pe aceeasi tema sunt disponibile pe link-urile de mai jos
Despre: Fanous, Ramadan, Mesaharati,
Despre Islam (I)-(IV)
Despre: Fanous, Ramadan, Mesaharati,
Despre Islam (I)-(IV)
