traditii ...

Egiptul este adesea descris de media occidentala drept “stat musulman moderat”. Desi tara musulmana, Egiptul se afla in Nordul Africii  iar de-a lungul existentei sale a absorbit influentele culturilor africane, mediteraneene(grecesti si romane) si europene.
Cu toate ca majoritatea egiptenilor sunt musulmani un procent de 10% din populatie este reprezentat de crestinii copti (ortodocsii egipteni). De altfel celebrul Edward Lane avea sa afirme in cartea sa “Manners and Customs of the Modern Egyptians”(Obiceiuri si traditii din Egiptul modern): “Egiptul este ca un document din piele fina unde Biblia a fost scrisa deasupra hieroglifelor pentru ca deasupra sa vina scris Qu’ranul in timp ce scrierea antica inca mai este clara dedesubt.”

Toti egiptenii impartasesc aceleasi traditii cu privire la cele mai importante evenimente din viata lor: nasterea, nunta, moartea, indiferent de religie, traditiile diferind mai mult sau mai putin de cele ale vecinilor musulmani.
 

Nasterea

Familia este inca foarte importanta in societatea egipteana desi astazi majoritatea familiilor urbane sunt identice cu cele din Europa (familii mici cu un singur  nucleu) familia traditionala , extinsa, formata din parinti, bunici, unchi, matusi veri, micsorandu-se considerabil. Cu toate acestea, membrii unei familii fac tot posibilul pentru a locui aproape unii de altii si a se sprijini reciproc.

Copiii sunt adorati, pretuiti si alintati de adulti iar sosirea unui copil intr-o familie este un eveniment deosebit de important, cu atat mai mult cu cat este vorba despre primul nascut si cu atat mai mult cu cat acesta este baiat. Tatal si mama copilului vor fi strigati adesea cu titlurile de  “Abu +numele copilului”(abu=tata) si “Umm + numele copilului” (umm =mama).

Deoarece copiii sunt atat de pretiosi, obiceiul egiptean este acela de a nu lauda niciodata bebelusul fara a aduga fraza “mash’allah”(prin voia lui Dumnezeu, multumita lui Dumnezeu) ca mod de recunoastere a faptului ca Dumnezeu are puterea de a da si de a lua orice, oricand.

Repetand numele lui Dumnezeu (=Allah, in limba araba- atat pt musulmani cat si pt crestinii arabi) este si o garantie de protectie impotriva deochiului si a duhurilor rele (djinn-mentionate in Qu’ran) in care egiptenii cred cu tarie. Fie ca se crede sau nu in semnificatiile acestui obicei este considerata drept impolitete complimentarea mamei si a noului nascut fara a adauga in aceeasi fraza numele Domnului.

In mod traditional nou-nascutul si mama sa petrec primele 40 zile de dupa nastere in casa familiei mamei. In aceasta perioada cand mama si copilul sunt considerati inca fragili noua mamica se afla in centrul atentiei. Ea este hranita bine (pui si supe de pui, melasa si alte feluri de mancare grase) pentru a putea alapta si a se pune pe picioare.

O data cu micsorarea familiei, obiceiul este din ce in ce mai rar, majoritatea parintilor vin acasa direct de la spital si aranjeaza cu o ruda apropiata pentru ajutor in primele zile.

Sebouah

Una din cele mai cunoscute petreceri este “Sebouah”si are loc la o saptamana dupa nasterea copilului(de unde si numele ce provine de la a 7-a zi = Sebou in limba araba, Sbouah insemnand si saptamana). Desi traditional aceasta petrecere are loc la o saptamana dupa nasterea copilului, din motive practice astazi ea se organizeaza cu cateva saptamani sau chiar o luna mai tarziu. Sebouah era o ocazie pentru numirea copilului (acum aceasta are loc oficial imediat dupa nastere cand are loc inscrierea lui in registrele de stare civila) si circumcizia baietilor (musulmani si crestini) ori gaurirea urechilor fetitelor (pt cercei). Astazi insa aceste practici au loc intr-un moment diferit (adesea inainte de externarea din spital).

O componenta importanata a petrecerii este mancarea. Familiile cu dare de mana pot aranja pentru sacrificarea unui animal (oaie, berbec, etc) in cinstea si pentru sanatatea copilului. Practica deriva din istoria lui Abraham (Ibrahim in lb araba) a carui viata (conform Bibliei-Vechiul testament si Qu’ran-ului)a fost salvata de trimiterea din ceruri a unui berbec. Carnea/ori costul ei este impartita celor saraci. Familia va pregati masa, constand din mai multe feluri de mancare si dintr-o bautura traditionala ‘moghat’ (licoare groasa, dulce din ierburi untura si susan recomandata indeosebi mamelor care alapteaza).

 “Sebouah”  este o ocazie pentru vizitarea bebelusului de catre familie si prieteni iar astazi este folosita ca alternativa a vizitelor la spital imediat dupa nastere. Oaspetii aduc daruri micutului constand in amulete din aur sau argint (cu cuvinte/fraze coranice), cruciulite(pt crestini) sau pietre albastre toate menite a feri copilul de deochi, boala sau nenoroc. Acestea se vor prinde de hainele bebelusului sau de patut. Fetitele primesc cadouri cercei, lantisoare si bratari din aur . In afara acestora, se pot oferi cadouri practice sau bani pentru copil. Mama nu este nici ea neglijata primind si ea daruri (in general, bijuterii). Eticheta prevede deschiderea cadourilor numai dupa plecarea oaspetilor.

Ceremonia incepe cu oaspetii presarand sare peste mama si prin casa (pentru deochi). Copilul imbaiat si imbracat in haine noi este plasat intr-un cosulet special decorat (astazi ele se gasesc intr-o larga gama de modele, materiale, forme, etc) si plimbat in jurul casei intr-o procesiune alcatuita din copii si oaspeti toti purtand in mana lumanari aprinse si cantand cantece de Bun Venit pentru noul nascut. Cosuletul in care este pus noul nascut era traditional o sita/strecuratoare mare plina cu alune, boabe de porumb si alte seminte. Alteori se luau 7 boabe de fasole si se facea din ele un mini colier care sa-l fereasca de rele.

Cand turul casei ia sfarsit, copilul este usor scuturat si rotit in cosulet in timp ce femeile se aseaza in cerc in jurul lui, cantand. Aceasta scuturare isi are radacinile in cultura faraonica si semnifica scuturarea de duhurile rele. Bunicii au un rol special in ceremonie ei trebuind sa zgalatie cosuletul si sa spuna cateva vorbe de descantec prin care copilul sa-si asculte parintii toata viata. Apoi mama va trebui sa paseasca de 7 ori peste copil, fara a-l atinge in timp ce femeile in varsta vor face mult zgomot cu mojare si piulita, tigai ori alte obiecte din metal menite a alunga spiritele rele si a pregati copilul pentru o lume ostila si galagioasa.

La sfarsitul ceremoniei, dupa masa, fiecare oaspete primeste o mica atentie (asemanatoare marturiilor de nunta din Europa occidentala). Traditional aceste mici atentii constau in saculete de matase//tul sau organza  pline cu nuga, bomboane din zahar colorat numite “sokar nabat”, monede colorate in auriu/argintiu. Astazi insa, cadourile au evoluat foarte mult, componenta lor reflectand stilul si gusturile parintilor. Nuga este des inlocuita cu bomboane de ciocolata, bomboanele din zahar sunt astazi alune imbracate in glazura de diferite culori, banutii sunt inlocuiti de unul sau mai multe obiecte decorative (bibelouri, statuiete, Qu’ran miniatural, crucifixe, portelanuri).  De altfel, in fiecare mare oras egiptean exista cel putin o strada/zona comerciala dedicata accesoriilor pentru nunti si petreceri Sebouah.

Astazi majoritatea elementelor Sbouah sunt privite ca o forma de divertisment multe familii moderne dand petrecerea in afara casei , la un hotel ori restaurant, in parcuri de amuzament, etc. Cu toate acestea, superstitiile se mentin in subconstient, multe familii avand sentimentul ca lipsa petrecerii “Sbouah” ar aduce ghinion micutului.

Funeraliile

La moartea unui musulman cei apropiati sunt incurajati sa ramana calmi sa se roage pentru defunct si sa pregateasca inmormantarea. Durerea este absolut  normala la despartirea de cel drag iar plansul este permis insa recomandarea generala este aceea de a fi rabdator si a-ti aminti ca numai Dumnezeu da si ia viata la momentul decis de EL si nu ii putem chestiona Intelepciunea.

Musulmanii se straduiesc sa-si ingroape mortii pana la apusul soarelui, ori in 24 ore (pana la maxim 3zile)de la moartea acestora.

Principalii pasi in funeralii sunt spalarea trupului celui decedat, de catre rude (datorita intimitatii pe care o presupune aceasta) si apoi infasurarea intr-un giulgiu de panza. Urmeaza ceremonialul de la moschee unde se fac rugaciuni speciale numite Janazah. Sicriul este apoi transportat pe umerii rudelor pana la cimitir, procesiunea fiind acompaniata de bocitori. Femeile nu au obligatia de a participa la procesiune decat daca doresc acest lucru. Majoritatea cimitirelor urbane egiptene sunt un complex de constructii in forma unor case sau a unor curti interioare imprejmuite cu ziduri in interiorul carora se afla accesul catre camerele mortuare. Acestea sunt mari pentru a putea gazdui mai multi defuncti(membri de familie) existand o separatie speciala intre femei si barbati. Corpul neinsufletit, acoperit cu un giulgiu este asezat in camera mortuara fara sicriu, proptit pe laterala cu fata catre Mecca, deasupra se presara pamant conform instructiunilor coranice, dupa care se sigileaza incaperea .

Seara, funeraliile  continua cu toti cei apropiati familiei, cunoscuti si vecini, in corturi ori Sali aflate langa moschee. Acestea sunt special amenajate fiind prevazute cu scaune dispuse pe randuri, pentru participanti si accesorizate cu surse puternice de lumina (candelabre, lustre) amenajarea fiind realizata in functie de statutul social si situatia financiara a familiei. Aici se citeste Qu’ran ul, femeile fiind separate de barbati (adesea ele vor ramane la locuinta principala a defunctului unde rudele de sex feminin vin sa-si prezinte condoleantele  si sa participe la ascultarea Qu’ran ului imprimat pe casete audio, CDuri, stick uri etc). Participantii pot intra si iesi numai dupa finalizarea unui sfert din audiere (Muqri). Se serveste cafea turceasca si nu se discuta in timpul lecturarii. Femeile se imbraca in negru iar barbatii poarta costume/haine inchise la culoare sau macar o cravata neagra.

Timp de 40 zile urmeaza perioada de doliu dupa cel decedat cand se fac rugaciuni si ceremoniale speciale iar prietenii si rudele defunctului continua sa vina sa-si prezinte condoleantele familiei indoliate. TV,  radio si orice fel de muzica sunt interzise in interiorul casei. Perioada de doliu dureaza teoretic 40 zile insa depinde foarte mult de la o familie la alta. Femeile obisnuiesc sa poarte in continuare negru. In a 40- a zi(Arba’een) are loc o mini-ceremonie si o citire a Qu’ran-ului, acasa ori la cimitir considerandu-se ca dupa 40 zile spiritul defunctului paraseste definitiv aceasta lume.

Funeraliile musulmanilor si crestinilor copti difera putin in ce priveste serviciul religios si cateva detalii ale inmormantarii dar esenta ramane aceeasi. Coptii au o ceremonie in biserica cu sicriul inchis dupa care are loc inmormnatarea defunctului, iar perioada in care isi pot ingropa mortii este mai mare (dupa dorinta) desi majoritatea prefera aceleasi 24 ore. In timp ce corpul defunctului musulman este infasurat intr-o panza simpla iar sicriul este de fapt o cutie din lemn neornamentata, coptii sunt inmormantati urmand traditiile crestine (imbracati in hainele cele mai bune si in sicriu bogat ornamentat).

Dupa funeralii si dupa 40 de zile, familiile bogate si cu foarte multe contacte/prieteni, publica un necrolog.
Ceea ce se intampla dupa 40 zile marcheaza diferentele intre crestinii copti si musulmani. Pentru multi copti (in special cei din zonele rurale ori cei foarte religiosi) doliul este mult mai lung, TV ramane mut pentru mult timp, vaduvele poarta negru ani de zile sau chiar toata viata iar recasatorirea nu intra in discutie. Vizitele la cimitir devin o traditie saptamanala pana cand procesul devine o rutina ajungandu-se la impartasirea bucuriilor cu cel decedat(asemanator cu obiceiul nostru de a merge la cimitir).
Filosofia islamica se axeaza pe continuarea vietii firesti a supravietuitorilor. Ideal mortii sunt ingropati in morminte nemarcate, vaduva va purta doliu maxim cateva luni iar ceilalti maxim o saptamana. Toata lumea trebuie sa faca un efort constient de a merge mai departe si a se obisnui cu pierderea in maxim o luna de zile. Este de asemenea incurajata recasatorirea mai ales atunci cand exista posibilitatea procrearii iar musulmanii fundamentalisti sunt chiar foarte progresisti din acest punct de vedere.